Arcul de Triumf din Bucuresti nu este deschis oricand asa ca vizitarea acestuia se poate face doar in zilele cand se deschide pentru public.
Asa a fost si in weekendul 5-6 iunie 2021, cand am profitat de ocazie si am venit sa vizitam Arcul de Triumf. Fiind un weekend calduros si cu mai putine restrictii, mii de bucuresteni au luat cu asalt impunatorul monument.
Spre norocul nostru, nu s-a stat la coada foarte mult, caci multi intrau si ieseau destul de repede, fara sa zaboveaasca in dreptul fiecarui tablou sau harti. Fiind pandemie, s-au luat cateva masuri de prevenire, asa ca accesul se facea doar dupa ce mai ieseau alti vizitatori, pentru a nu se aglomera.
Chiar si asa, tot a fost aglomerat, dar fara acele minime masuri, ar fi fost un haos total.
Odata ce am intrat, nu ne-am grabit sa ajungem sus. Atat pentru ca trebuia sa urcam cateva zeci de trepte in spirala, inguste, dar si pentru ca la fiecare etaj era ceva de vazut. Tablouri, steaguri, harti, coroane regale si tot felul de artefacte pentru care merita sa zabovesti.
Pentru mine aceasta a fost prima vizita a Arcului de Triumf, desi sunt bucurestean si am tot avut ocazia sa il vizitez. Daca era ca un muzeu cu program normal sau macar predictibil, cu siguranta era vizitat pana acum.
La toate etajele exista cate o mica expozitie iar prezenta membrilor Familiei Regale a Romaniei nu avea cum sa lipseasca, aici fiind expuse diferite obiecte printre care si o ciopie a coroanei Regelui Carol I al Romaniei. Nu lipsesc niste tablouri ale altor mari personalitati din istoria Romaniei, precum Alexandru Ioan Cuza.
Din cate am inteles muzeul din interior este impartit pe expozitii, astfel: Marele Război al Reîntregirii Neamului (fotografie și film), Heraldica Marilor Familii Boierești (efigii din bronz, fotografii), Arcul de Triumf în Imagini (fotografii, machete), Marea Unire de la 1918 ( unde se găsesc și coroanele și sceptrul regal reproduse; fotografii).
Expozitia de la ultimul etaj, unde se gaseste si arborele genealogic al Familiei Regale a Romaniei, ofera si acces pe terasa exterioara, punctul cel mai inalt pe care il putem vizita, si locul de unde putem avea o perspectiva unica asupra imprejurimilor.
Cateva lucruri despre Arcul de Triumf
Situat in partea de nord a Bucurestiului, la intersectia marilor Bulevarde Kiseleff, Constantin Prezan, Alexandru Averescu si Alexandru Constantinescu, Arcul de Triumf a fost construit in perioada 1921-1922, dupa planurile arhitectului Petre Antonescu.
Monumentul ce comemoreaza victoria Romaniei in Primul Razboi mondial are o inaltime de 27 de metri, o singura deschidere si are forma paralelipipedica.
Împreună cu Catedrala Încoronării din Alba Iulia, cu Mausoleul de la Mărășești, cu Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman, și cu Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol I, Arcul de Triumf se numără printre monumentele care comemorează participarea României la Primul Război Mondial de partea Aliaților, la finalul căruia aproape toate teritoriile locuite de români s-au găsit pentru prima dată reunite la un loc.
Arcul de Triumf nu este primul monument de acest gen ridicat în capitala României, el fiind precedat de câteva construcții provizorii cu semnificații asemănătoare, care au marcat, succesiv, victoria României în războiul de independență (1878), jubileul celor 40 de ani de domnie ai regelui Carol I (1906) și revenirea familiei regale române din exilul de la Iași (1918)
Pe locul unde este amplasat astazi actualul Arc de Triumf, au mai fost ridicate alte constructii asemanatoare, cu caracter provizoriu dar cu semnificatii la fel de profunde. Aceste prime arcuri aveau sa marcheze victoria Romaniei in Razboiul de Independenta din 1878 pentru ca mai apoi sa se ridice o a doua constructie cu ocazia celor 40 de ani de domnie a Regelui Carol 1, in 1906, pentru ca ultima lucrare provizorie sa marcheze revenirea Familiei Regale din exilul de la Iasi in 1918.
Cum este privelistea de de pe terasa de sus?
Privelistea de sus nu este chiar atat de ampla, de cuprinzatoare, caci in zona exista cladiri mult mai inalte. Chiar si asa, se vede frumos de sus, asta si datorita vegetatiei din parc. Aici, pe platforma de unde admiram bulevardele, casele si cladirile de sticla, erau cei mai multi oameni, toti incercand sa imortalizeze momentul.
Daca nu te grabeai, puteai sta mai mult pe sus, gura casca. Asa am fi vrut si noi sa facem, doar ca aglomeratia nu era cea mai buna idee si erau alte lucruri mai interesante de vazut in interior, decat privelistea de sus.
