Cetatea Ţărănească Hărman - Scriem despre toate

Cetatea Ţărănească Hărman

Cetatea Ţărănească Hărman, aflată la cateva minute de Braşov, este una dintre superbele biserici fortificate din Ţara Bârsei. Aceste monumente istorice au rezistat trecerii secolelor în ciuda faptului ca au fost incendiate şi asediate de-a lungul vremurilor, şi stau mărturie asupra măiestriei cu care s-au construit cetăţile tărăneşti, în cea mai mare parte din lemn, lut şi piatra.

Ce sunt cetățile țărănești fortificate din Transilvania? O formă de fortificare a bisericilor de către comunitățile de grăniceri secuiești și săsești, cu scopul de a proteja mai bine comunitatea locală, într-o regiune aflată constant sub amenințarea invaziilor otomane și tătare, cetățile țărănești fortificate au luat naștere prin adăugarea unor ziduri și turnuri de apărare precum și a unor construcții interioare.

De la cămări la structuri militare medievale cu rol defensiv, cetățile țărănești au fost dotate pentru a putea adăposti și proteja populația localității , iar pe vreme de pace au folosit că depozite, hambare, magazii în care localnicii stocau cel puțin o parte din provizii. “Turnul Slăninilor” sau frigiderul comunității, o tradiție păstrată încă din cele mai vechi timpuri Unele dintre cetățile țărănești aveau un turn desemnat că “Turnul Slăninilor”, care deservea rolului de magazie a întregii comunități, un fel de frigider al satului.

Tradiția se păstrează încă în satul Gârbova, județul alba, stăpânit odinioară de sași. Probabil cel mai cunoscut Turn al Slăninilor este cel de la Viscri, unde s-au păstrat documente din care reiese orânduirea după care localnicii veneau să se aprovizioneze într-o anumită zi pentru întreagă săptămână, în funcție de organizarea obștii sătești.

Fiecare familie avea un soi de stampila, pe care o aplica după fiecare tăietură, pentru a nu încurcă slănină, și un loc precis unde își așeză bucatele, pentru o mai buna contabilizare.

Cetatea Harman – Biserica Evanghelica Fortificata la 10 km de Brasov Cetatea taraneasca Harman este una dintre putinele biserici evanghelice care mai are zidurile de aparare in picioare, recent restaurata si redata vizitatorilor, care pot beneficia de servicii de ghidaj sau de materiale de informare disponibile la intrare.

In dialectul sasesc HUNTSCHPRICH, in germana HONIGBERG, “muntele mierii” are o indelungata istorie, legata de prezenta in Tara Barsei a Ordinul Cavalerilor Teutoni, in primele decenii ale secolului XII la Feldioara, Prejmer, Rasnov si Sanpetru.

Atestata documentar din 21 martie 1240, asezarea este mentionata pentru prima oara intr-un document prin care regele Bela al IV-lea daruieste “sfantului si venerabilului convent al manastirii Cistercitilor” mai multe biserici din Transilvania, cetatea Feldioara (Castrum Sanctae Mariae) , Sanpetru (Sancti Petri), muntele Harman (Mons Mellis) si Prejmer (Tartilleri), cu toate veniturile, drepturile si cele ce tin de ele.

Elementul de pitoresc al exteriorului cladirii, ceea ce diferentiaza cetatile taranesti de alte biserici fortificare, il reprezinta camarile de provizii ridicate deasupra zidurilor de aparare si scarile lor mobile. Se pare ca fiecare familie din Harman avea alocata o camara, mai mica sau mai mare, unde se faceau provizii pe timp de pace si care puteau adaposti o parte din locuitori in caz de asediu.

Ridicata in secolul al XV-lea, fortificatia care inconjoara biserica era formata, asemanator fortificatiei de la Sanpetru, din 3 curtine concentrice. Zidul exterior este mai scund, numai 4.5 metri, si era menit sa apere baza incintei.

Acesta era si limita santului cu apa care inconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de curtine, care incercuia santul cu apa, din pacate nu se mai pastreaza.

A ramas insa zidul interior, inalt de 12 metri, prevazut cu 7 turnuri. Pentru ca la nord zona era mlastinoasa, zidul avea aici o inaltime mai mica si era dotat doar cu guri de turnare, spre deosebire de restul zidului, unde masiculiurile erau alternate cu metereze cu rame din lemn, care se inchideau.

Pare greu de crezut acum, in vreme de pace, dar a existat o vreme cand aceste ziduri trebuiau permanent renovate si dotate cu toate inovatiile in materie de infruntarea unui asediu, fiind necesar un drum de straja care acoperea intreaga incinta a zidului inalt, ca la Prejmer sau Sanpetru, care comunica cu toate turnurile de aparare. In fata intrarii se afla o barbacana (deschidere inalta si ingusta, in corpul unei constructii, folosita pentru iluminarea si aerisirea scarilor din turnuri), iar deasupra ei se afla turnul breslei macelarilor.

La fortificatia existenta s-a adaugat, la inceput de secol XVII, cladirea cu gangul scund de intrare, asemanator celui de la Prejmer. Cea mai mare parte a structurii bisericii din centru cetatii dateaza din perioada in care aceasta a fost preluata de calugarii Cistercieni, mijlocul secolului XIII.

Pe langa fragmentele de pictura din interiorul bisericii, un important ansamblu de pictura se gaseste intr-o capela din turnul de est. Turnul-clopotnita, supraetajat in secolul XV, cand comunitatea a avut o tentativa de a transforma bazilica in stil gotic, are 32 de metri si este cel mai inalt din Tara Barsei.

Se pare ca nivelurile superioare din tuf calcaros au fost adaugate totusi in secolul XVII, iar ceasul cu un singur aratator, care indica doar orele, dateaza din secolul XVI.

Ca si in cazul altor biserici, turnuletele de pe colturile acoperisului semnifica autoritatea de ius gladii (privilegiu al clerului care avea propria jurisdictie si nu era obligat sa se supuna legilor dinafara bisericii – curte eclesiastica aflata numai in subordinea canoanelor bisericesti) a asezarii.